eu cand o sa fiu mare o sa fiu astronaut.
Eu pompier!
Eu vreau sa fiu actrita. De ce meseria asta intra in categoria slujbelor pe care le visam cand suntem mici dar stim ca nu le vom urma? sa fim seriosi...cati devin aviatori? sau astronauti? sau capitani de cursa lunga (cum vroia tata) ? prea putini..
la fel prea putina lume intra in cercul asta vicios al artei. in mintea mea: arta inseamna saracie. in mintea altora, nu. excludem cliseele gen hollywood si vb de arta pura...arta la un alt nivel. de filmele experiment, filme care te fac sa te gandesti nu comedii romantice de 2 bani... de piese de teatru pe care jumate din spectatori nu le inteleg si totusi au sala plina si ziarele vuiesc despre ele... in viziunea mea: aia e arta: pe care nu o inteleg decat putini. sunt dispusa sa ma sacrific de dragul artei?
sa te intreb ceva. tu te-ai duce intr-un loc unde stii ca nu ti se potriveste? unde stii ca nu esti cel mai bun si ca tristul adevar e ca niciodata nu vei fi? unde viitorul e nesigur si sumbru iar in cel mai fericit caz iti asigura un trai decent?
pentru ce?..........................................................................
pentru acele clipe de emotie pe care oricum ti le-as descrie nu ai cum sa le intelegi. ca spectator vezi altfel. ca actor simti altfel. e o diferenta de la cer la pamant. asa ca degeaba ma explic si spun, si explic de ce vreau asta pentru ca nimeni nu intelege. de aceea raman la cel mai idiot si copilresc raspuns posibil : pentru ca asa vreau eu! macar asa inteleg toti.:)
0 comments:
Post a Comment