M-ai pacalit candva...statiune mult iubita

Trebuie sa recunosc ca am iubit ani la rand litoralul romanesc. Inca il iubesc, dar mult mai putin. Cum poti sa nu iubesti trenul de la ora 16 care pleaca plin de copii si de sperante: vara asta am sa-mi fac de cap,cand ajungem la mare fug repede in apa etc.

Acum 2 ani eram si eu printre tinerii doritori de distractie la Costinesti. Impreuna cu o mana de prieteni am luat drumul litoralului si pot spune ca nu am regretat.


Uitandu-ma totusi acuma la ce se intampla pe litoral, realizez ca a ramas exact la fel. Nici o investitie, terase penibile, aceleasi discoteci (Tineretului si Ring), aceleasi trupe de 2 lei care canta in fiecare seara pt 200 de euro. Nici macar Mamaia nu mai e cea fost. Daca alegi sa stai la hotel, te fura la drum mare... Pretul pe noapte e acelasi ca si la un hostel din Roma, unde sincer ai mai bune conditii. Hotel de 3 stele (renovat recent cica!) cu mobilier de pe vremea lui Ceausescu. Asta, sau mergi la unul de 5***** unde platesti din nou foarte mult, pentru ce?


Pentru apa murdara, pentru tigani care vand namol, pentru mitici care mananca seminte pe cearceaful alaturat, pentru manelele de la terase, pentru discrepanta dintre masinile luxoase care circula pe litoral si hotelurile in paragina, pentru mirosul de "mare", pentru ca nicaieri nu-i ca "acasa".

Au trecut 2 ani de cand nu am mai simtit nisipul de la Marea Neagra. Aud lume ca se duce in VAMA... in mamaia...dar nimeni la Costinesti? Vremurile vilei Alex au apus? Ce e e ciudat e ca desi recunosc si critic situatia actuala a statiunii, desi o urasc din vaste motive, desi Costinesti-ul nu mai e statiunea "noastra", daca as avea acuma sansa sa merg la mare, as face-o fara ezitare. pentru ca vreau sa vad cu ochii mei cum moare o iluzie...

Unde e spiritul de patriot?

Dupa o lunga absenta iata-ma din nou in fata calculatorului, gata sa scriu din nou. Problema e ca...nu stiu exact ce sa spun... cum sa spun...

Vad ca George a facut deja un "review" la ce se intampla "after" school. La ce simti cand termini cu scoala, BAC-ul, admiterea... cum ai impresia ca iti vine sa plangi, dar tot te bucuri, cum esti nerabdator sa incepi facultatea dar cu un ochi privesti nostalgic spre trecut la bancile de elev pe care le lasi in urma. Asa ca nu am de gand sa mai abordez subiectul.

In schimb, am o noua intrebare: DE CE NU MAI CUMPARAM MASINI DACIA?

pai... raspunsul e chiar foarte simplu. Desi, statistic vorbind, romanii au incredere in masina "poporului", eu nu cunosc pe nimeni care sa dispuna de banii necesari achizitonarii unei Dacia Sandero sau Logan si sa nu opteze pentru altceva. Prefera sa cumpere masini second-hand decat o dacie noua.
Desi acum cateva saptamani cand ma milogeam de tata sa-mi cmpere masina am declarat :"Si o Dacie e buna!", stiu ca nu vorbeam serios. Nu as conduce o Dacie nici in ruptul capului.
De ce? Pentru ca suntem in Romania. In incercarea de a face ceva bun, romanii nu au reusit decat sa-si pastreze imaginea pe care o au deja, si anume ca nu pot face nimic perfect. Azi am fost la un service Dacia unde serviciile au fost sub orice critica. Pentru ca muncitorii se aflau in "pauza de masa" am asteptat inca o ora in plus, timp in care service-ul era gol. Cand am mers si am spus ca am venit dupa masina, ne-au cerut nr de inmatriculare, nici un act, nimic, nicio verificare. Puteam foarte bine sa furam masina ( care era cielo, nu dacie).
Trecand peste asta, ora de asteptare pe care am petrecut-o acolo ne-a dat sansa sa admiram noile modele expuse in curte. Dragutze, dar pur si simplu nu-mi inspira incredere. O cumperi si apoi te cheama in service ca asta nu e bine, finisajele nu-s calumea, iti cade oglinda...tot felu de porcarii pe care eu nu le pot pricepe: e chiar asa de greu sa faca un lucru BINE?

spre norocul meu..

Ziua de azi a inceput bine. A decurs bine. Pana cand am avut parte de un eveniment care m-a bulversat complet.

Ma indreptam impreuna cu L. spre minunatele ora de romana din particular pe traseul nostru din fiecare marti: mai intai mancam (azi la restaurantul chinezesc) si apoi luam troleul spre manastur(azi NR.1).
Bunnn....
Bilet avem, in troleu insa aglomeratie mare. De miros, ce sa mai zic. Toate bune si frumoase (exceptand faptul ca efectiv eu si L. am fost prinse la usa ca niste batrani nu realizau ca de aia sunt puse scarile la urcare pt a fi urcate si a junge pe culoar nu pt a stationa si bloca urcarea in troleu!!!) pana cand eu simt ca cineva umbla in ghiozdanul meu. Ma intorc brusc si vad un tip dublu cat mine ( probabil tigan...aaaa, by the way azi e ziua rromilor!! Happy b-day...(hotilor)!!)) cum statea mutit si se uita la mine.
Ma uit la ghiozdan care era larg deschis si incep sa urlu : CE CREZI CA FACI???
tipu..sta..se uita asa la mine speriat si zice...eu..? ce??
speriata bag repede mana in ghiozdan si vad ca nu am portofelul. ma uit dispearata spre tip care avea aceasi fata MUTA si vad ca are la piept putin umflata geaca. zic :
CE AI ACOLO MAH???? DA SA VAD!!!
tipu sta speriat si zice...ce? eu..? bag repede mana in buzunar si simt materialul de piele intoarsa al portofelului dar nu apuc sa il scot ca se trage tipu cu tupeu...cat tupeu..atata i-o trebut:
DA_MI MA NENOROCITULE BANII INAPOI!!!! NU AUZI? TE-AM VAZUT DA-MI BANIiiiiiiiii!!!!!!
intre timp L. se uita speriata la mine si zice...ce ai patit?
MI-A LUAT BANII! L-AM VAZUT! ARE BANII MEI IN GEACA SI NU VREA SA-MI DEA PORTOFELUL!!!!
DA-MI MA BANII TU NU AUZI????!!!!
tot troleul se uita la mine de parca eram nebuna... in stg mea erau niste barbati de vreo 40 de ani 9barbati) care stateau ca mutii si se uitau la mine
CE VA UITATI LA MINE???!! FACETI CEVA?! NU AUZITI CA MI-A LUAT BANII SI NU VREA SA MI-I DEA INAPOI!!!
spre norocul meu toata lumea a inceput sa urle catre tip sa mi dea bani...dar el stea ca un BOU!!!! si se facea ca nu aude... troleul ajunge in statie si noi eram exact langa usa.
lumea incepe sa urle catre sofer sa nu deschida usa din mijloc sa nu poata sa iasa... tipu era inconjurat si cu putin tupeu bag mana si-mi scot portofelul intact.
usile se deschid, tipul iese impins de calatorii nervosi si fuge repede si eu raman tremuran si nervoasa (cu banii ce-i drept :D) in troleu spre a-mi continua drumul...

EPILOG
1. troleul era plin..cum nu a vazut nimeni cum el isi baga mana in buzunarul meu MARE de la ghiozdan?
2. buzunarul mic era deja deschis unde aveam i-podul dar (spre norocul meu) idiotul nu stia prob ce e aia sau nu l-a vazut si nu l-a luat. totusi a avut tupeu tipul sa incerce mai departe in buzunarul mare, daca nu a gasit nimic acolo...
3. nimeni nu a zis nimic pana nu am urlat eu ca de ce stau si se uita la mine
4. individul s-a speriat de mine (spre norocul meu) si nu a reactionat violent..putea sa scoata un cutit sau sa ma loveasca si sa impinga lumea sa iasa din troleu.
de aceea nu stiu daca e bine sau nu cum am reactionat pentru ca mi-am pus viata in pericol pt 50 lei dar nu puteam sa ma prefac ca nu am vazut cum el mi-a furat banii. cat despre plangere la politie, nu l-a retinut nimeni ( din toti adultii si barbatii din troleu) iar eu cu L. nu aveam nici o sansa in fata unui BOUUUUUU

morala?!
ia un taxi care e 10 lei, decat sa pierzi 50 si sa fi nevoit sa te intorci pe jos dupa aceea.

de ce sa dormi cu capul spre nord?

Incep prin a va spune ca am o noua tehnica de a aborda troleul (). Atunci cand ies din casa refuz sa ma gandesc la posibilitatea de a pierde 25-ul. si pana ajung in statie ma concentrez :"nu vine pana nu ajung in statie, nu vine pana nu ajung in statie..." si iata ca merge! am incercat o singura data pana acuma dar sincer nu vreau sa cred ca a fost o simpla coincidenta... am gandit pozitiv si uite ca exact cand am ajuns in statia de la fiesta vad cum vine troleul linistit.

totusi, de ce sa dormi cu capul spre nord? pentru ca eu am incercat. si am observat diferenta. a doua zi dimineata ma simteam plina de energie si gata sa incep o noua zi.
toata ziua a decurs excelent si exista 2 posibilitati : ori dormitul spre nord si-a facut efectul, ori eram eu prea entuziasmata ca am dormit spre nord incat mi-am "aranjat" ziua??? :)))

alat problema la ordinea zilei..
ieri in timp ce ma chinuiam sa il descriu pe ion si sa urmaresc serialul de la 23:15 _Disparuti fara urma_ imi pune tata "doamne ce o sa-ti lipseasca tie temele astea"
ooo, vai! cu siguranta o sa plang in fiecare zi ca:
1.NU o sa mai am teme!
2.NU o sa mai am ore in particular!
3.Nu o sa ies la tabla a doua zi!
4.Nu o sa ma astepte un examen de care va depinde viata mea!
chiar o sa imi lipseasca :)))

si acuma as vrea sa ii urez un calduros "LA MULTI ANI" mult stimabilului meu coleg, George C. care timp de 8 ani a tinut sa-mi faca zilele lucratoare un adevarat infern. GG iti multumesc ca in clasa a 8-a ai stat in spatele meu un an intreg si ma stresai ca te superi pe mine si nu mai vorbesti cu mine, iti multumesc ca m-ai primit si m-ai gazduit sub umila ta locuinta si cabanuta...iti multumesc ca la biologie ai fost un adevarat sprijin si un om de baza fara de care intreg randul nu ar fi avut asa performante uimitoare...iti mai multumesc ca ai tinut mereu sa ma anunti cand xeroxeaza ritiu testele si sa ma informezi cand Britney s-a ras in cap. iti voi ramane vesnic recunoscatoare ca mi-ai deschis ochii spre o noua lume : desperate housewives!!! ( si grey's anatomy)
Nu in ultimul rand gg iti multumesc ca vii cat de des poti la scoala pentru ca stiu ca nu vrei sa iti parasesti camarazii in timpul bataliei. Daca si parintii tai ar vedea cate ai facut pentru noi, sunt convinsa ca ti-ar cumpara o masina.
LA MULTI ANI!

P.S. ms pt ca imi amintesti cand sunt de servici si trebuie sa sterg tabla... mereu uit :)) aaa...si GG face 19!

copii...incotro??

e mai bine? cineva mi-a zis ca. da...asta e evolutia. si noi la vremea noastra eram emancipati. emanciparea noastra e acuma istorie. si parintii erau la randul lor revoltati asa cum si noi suntem acum. dar eu stau si ma uit in jur. cel mai bun exemplu e sora mea si prietenii ei. au 13 ani si deja "s-au lasat de fumat".
"cum sa ies in curte asa imbracata?"
"cum adica sa ma joc in fata blocului?"
"dar nimeni nu vina acasa la ora 8!!!"

asta ceream si noi? asa eram si noi? noi nu ceream vizite la mall-uri pentru ca nu erau, asa cum parintii nostri citeau mai mult pentru ca se plictiseau si nu aveau pc-uri.
deci a cui e vina? putem judeca?
putem doar trage concluzii si sa le dam o sansa si acestor copii crescuti de parinti cu 2 job-uri si care la 16 ani primesc super party ( my sweet 16) si masini desi legal nu au dreptul sa conduca... copii care nu mai simt bucuria de a savura o acadea cu prietenii, copii care nu se mai bucura cand vad Navodari-ul...copii care nu au limite.

bal mascat?!

luati-va costumul, masca, zambetul fals cu care ne-am obisnuit si intrati...upper east side?!
daca veneai ieri in restaurantul chios puteai sa juri ca nu cunosti pe nimeni din racovitza. rectific. nu recunosti...
toti ne-am luat haine mult prea elegante petrnu o astfel de ocazie dar macar am fost intr-un ton. am petrcut si ne-am dansat pana dimineata in obsession.
daca petrecere a fost lipsita de evenimente va inselati... mereu sunt povesti si povestioare. asa de tare m-am saturat de costumele armani si de fitze!! cineva mi-a zis la un moment dat: nu-ti place muta-te!!!!
ma mut. la dracu. acolo ma mut... acolo merit sa fiu. de ce? ...

ca ne-am permis sa fim altfel. dar nu suntem. poate am fost intelesi gresit. mereu vor exista diferente. noi si voi. dar suntem la fel, nush de ce nu se vede. credeti ca vorbim? nu vorbim pe cat se crede ca vorbim. nu mai e la moda sa stai sa comentezi. nici nu merita sa te chinui sa comentezi. bvalul a trecut. maine se va si uita cine a plecat treaz si cine nu. doar unele profe nu se mai opreau din comentat toaletele elevelor de 18 ani.(?!!!!) seriously..get a life!

trecand peste bal...am ramas nostalgica. a trecut asa repede tot si cu ce am ramas? am citit si stiu ca nu suntem un grup unit. nu suntem o clasa de prieteni. dar nu am putea fi. suntem diferiti. suntem personalitati puternice cu vise si iluzii diferite. vrem altceva. asta nu inseamna ca nu iubim. intr-un fel ne iubim cu totii. suntem 12A. mereu vom fi 12A. cu fitze, comentarii si barfe, suntem si vom aceeasi 12A...cu aceleasi fumuri de care m-am indragostit.

lumea incotro? ....

a trecut mult timp de la ultimul meu post. multe s-au intamplat. prea putine importante.

actorul heath ledger a murit. cauza mortii? o posibila supradoza...cui ii pasa? azi gasesti pe toate site-urile veste ca el a murit...maine abia e stirea pe un link mic. e mai important ca s-a tuns rihanna...

elevii de 18 ani nu mai primesc alocatii. nu e corect. putem face ceva? putem spune ceva?
traim intr-o lume in care parerea nu conteaza. iti e creuta, bineinteles..formal. doar traiesti intr-o societate democratica. dar tine cineva cont de ea? daca incerci sa te impui, stresezi, insisti...daca nu te impui, de ce nu te implici?
dar daca nu-ti pasa? exista mii si mii de oameni care nu le pasa. de exemplu, zilele trecute imi povestea cum o tipa de la fac. de Studii Europene (sectia engleza) isi prezenta un proiect despre o personalitate istorica.Tipa, merge in fata clasei si incepe sa citeasca intr-o engleza de valenii de munte (sau somes english pt cunoscatori) si cand i se cere sa nu mai citeasca si sa rezume putin viata celui despre care vorbeste, ea incearca politicos sa explice ca viata personalitatii este descrisa is referat si ca vrea sa termine de prezentat. profa ii spune ca nu vrea ca tipa sa mai citeasca dar fata insista...no, no...i want..read...here will say...all you need to know. profa se lasa pagubasa, ii tranteste un 9 si o trimite la loc. studenta, happy ca si-a mai luat un examen chiar poate visa la bursa desi nivelul e sb nota 4.
nu e in stare sa sustina o prezentare orala pe un subiect de cls. a 5a.
Si cum sa nu te simti superior intr-o astfel de lume? Cum sa nu stii ce facultate sa alegi cand peste tot dai de prosti? nu e ceva neinregula cu sistemul de invatamant daca permite ca elevi/studenti de nota 4 sa ia 9 sau 10? poti spune ceva? conteaza ce vrei sa spui? cum poti fi apreciat la adevarata ta valoare intr-un astfel de sistem de valori cand doar aparente;le conteaza...???

si acuma ma intreb...eu la ce facultate merg?!

anu care vine e mai bun...

a trecut 2007. bun, rau..ce mai conteaza? ideea e ca a trecut.
a trecut vacanta de iarna si craciunul. am aruncat bradul.
oficial, am incheiat treaba cu sarbatorile.

asadar, am revenit la normalitate. same shit, different day?!
anul nou aduce cu el "mici modificari" : statul ne primeste cu scumpiri (aviz amatorilor), magazinele ne primesc cu reduceri, viata te intampina cu multe dorinte( aka new year's resolutions) iar noi nu facem decat sa ne mulam dupa cerintele societatii...

in lipsa postarii mele pe blog MULTE lucruri s-au intamplat si sincer in mine o intriga imensa TO SAY or NOT TO SAY???
ma uit in jur si ad foarte multa lume singura. fara prieteni. oameni care habar nu au cum sa se poarte intr-o societate si cum sa se poarte cu cineva apropiat. oameni care nu au avut pe nimeni apropiat. care nu au un "bF" pe care sa il sune cAnd s-a intamplat ceva interesant sau pe umarul cui sa planga. acestia sunt cei care ar face orice sa se integreze si sunt cei mai evitati de cei mai multi dintre noi.
de cate ori nu ne "chinuim" sa pastram o prietenie? hai ca suna eu daca nu suna ea... dar pur si simplu nu se poate. daca ea NU vrea, Nu vrea. atunci ramane o singura varianta: sa facem pe interesantii. le aratam tuturor ce mult lucruri avem noi, ce destepti suntem noi, da de ne admira cineva.
..nu asta e solutia. daca esti bun, toti stiu ca esti bun, daca esti bogata, toti stiu asta...


asadar, pentru anul care vine, eu nu am dorinte irealizabile. vreau doar sa-mi iau bacul, sa sar cu parasuta si sa calatoresc mai mult. la urma urmei, de mine depinde daca totul se va implini.
pana data viitoare, behave yourself and maybe things will change, my dear "friend"
yours,
ruxi