as vrea sa pot sa stiu tot. tot ce gandesti, tot ce vrei. dar nu pot. stau si ma plang...cui? mie. nu e nimeni care sa ma intrebe de ce plang sau sa-mi stearga lacrimile. de ce? pt ca a plecat. s-a dus si nu cred ca se va mai intoarce. as vrea sa se intoarca, sa fie asa cum era dar nu se poate. il iubesc, si ce folos? m-am saturat sa fiu asa trista dar parca altcineva nu ma poate face fericita. doar el. care EL?? nu mai e nici un el...s-a dus. inchide ochii si treci mai departe. fa un pas mare si zambeste. toti vor sa vada un zambet, nu o fata trista si plangacioasa care cerseste atentie. nu vreau sa mai fiu slaba. de ce sunt slaba? sunt sufocanta? probabil...de ce? nu stiu. poate ca m-am atasat prea tare de ceva si asa e stilul meu "ca un copil mic si prostut" sa-si apere teritoriul. asa sunt eu. dar el mai vrea pe cineva ca mine? la inceput eram perfecta acuma sunt enervanta. nu-l mai sun. nu-l mai stresez. trec peste. cum? nu stiu...
schimb subiectul
cu ce? ziua de azi nu e gata si pana acuma rezultatele "foarte bune" obtinute la invatatura nu sunt incurajatoare. pe maine am mult de lucru, dar ma simt asa o ratata.nu am chef sa ma apuc de nimic. mi-e frica. chestia asta cu el ma afecteaza mai mult decat ar trebui. daca nu ma mai iubeste? eu stiu ca ma mai iubeste dar parca nu mai e bucuros sa ma vada. cui ii pasa? oricum nu ne prea vedem asa ca...si nu ne vom mai vedea.
prietenii lui sunt rai si egoisti. se poarta urat cu mine. incepe sa nu-mi mai pese. oricum sunt niste ingamfati care se cred perfecti. dar el nu e asa...sau nu era. am aflat ce a facut si cum s-a purtat cu cineva(un asa zis prieten)...am ramas muta. iubitul meu sa faca asa ceva??? dar el nu e asa.... nu il cunosc aproape deloc si el ma cunoaste prea multsi prea bine. stie cand sufar. e bine sa stie? nu..toata lumea zice ca nu dar nu ma pot abtine. sunt atat de usor de citit mai ales din partea cuiva pe care il las sa ma citeasca.
din orice imi vine sa plang. ieri la repetitii mi-am uitat rolul. imi venea sa plang de rusine. abia m-am abtinut. proful si-a dat seama ca ceva nu e in regula si ma tot intreba ce am patit,dar m-am chinuit sa nu plang.apoi nu am mai povestit la nimeni ce am patit. azi iarasi cand vorbeam cu cineva despre mine si ii povesteam ceva, imi venea sa plang. cum sa plang eu in fata unui strain? de ce vroiam sa plang? nu stiu...poate ca s-au adunat prea multe fustrari de care trebuie sa scap. am nevoie de o vacanta. singura sau nu, am sa mi-o iau. de ce???pentru ca merit...
'The first post...'
11 years ago
0 comments:
Post a Comment