Viata la tara

I hate country life!

Eu m-am nascut la oras, intre betoane si prefer sa raman o fata de betoane. :))) Da da, iubesc natura, dar natura paradisiaca din mintea mea nu se compara cu adevarata viata la tara: noroi, gaini, zgomot, miros, mizerie, caini, porci, munca :))) and the list can go on.



Ii admir pe cei care se simt bine acolo. Si eu m-am simtit bine, o data in viata, la tara.
Pasti 2009. Maramures. La Ileana.
O pensiune care face parte din agroturismul romanesc si care vrea sa fraiereasca turistii despre cum e viata la tara in Romania. Camerele zugravite cu modele, stergare pe perete, mancare excelenta, curte cu gaini, imbracaminte traditionala.
In duminca Pastilor am primit haine de sarbatoare cu care sa mergem la biserica. Apoi au venit ceterasii sa ne cante si vaiiiiiiiiiii ce ne-au dat pe spate. Apoi nenea ne-a plimbat cu caruta si vaiiiiiii ce nu se compara cu ibiza-ul meu. :))



The point is, ca am ramasi impresionati. A fost o experienta incredibila. Nu credeam ca o sa ma simt asa bine. Problema care e: viata la tara, nu e deloc asa. Noi aveam mancare gatita de tanti, paine facuta de tanti, curatenie facuta de tanti. Noi am avut practic, o viata la tara de 5*.

Nu vreau insa sa ma gandesc cum e viata la tara fara stele. Pe mine ce ma sperie cel mai tare e simplitatea oamenilor si tipicitatea in care se incadreaza. In acel satuc uitat de lume, tinerii care au facultate is boieri. Barbatii isi petrec dupamesele la crasma satului, iar femeile pe strada, la povesti. Asta e farmecul, probabil, dar eu nu-l pot gusta. Sunt oripilata cum pot trai in atata ignoranta. Probabil ca ei au alte valori si pentru ei implinirea inseamna altceva...

L-am cunoscut pe ION. Ion a lui Rebreanu: inalt, frumos, sanatos, rosu in obraji, cu dragoste fata de pamant....dar prost ca gardu. Si ce conta? Facea furori in sat: avea mobil, venea la scoala la Cluj, toate fetele umblau dupa el. Numai eu cu sora mea, fete de oras, am ramas complet indiferente la aberatiile lui de genu 1+1=3...

Pe ANA nu am intalnit-o, dar in schimb am intalnit to satul la biserica. Fetele satului care incepeau sa dea coate, fete tinere cu cizme albe luate din mallu de la Cluj care se uita la tine si isi soptesc: "Ni la astea!" (nu ma intelegeti gresit, nu am nimica daca cizmele albe sun purtate corespunzator)



Si tie, ce-ti ramane de facut? Sa te intorci acasa, cu zambetul pe buze si sa ii multumesti lui Boc pentru strazile care is cum is, da macar is asfaltate, invatatoarei ca te-a invatat sa scrii, mamei care te-a invatat ca e IMPORTANT sa mergi la scoala, sa te intorci si sa le multumesti celor care au creat Facebookul pentru ca ti-au dat si tie sansa sa experimentezi viata la tara...din camera....de pe strada Ariesului... dintr-un aparatment cald unde cocosul nu canta dimineata.

Poate doar plange Jayze la usa. ;)))