Lume judeca. Mereu. Dupa aparente.
E corect? Nu.
Si? Toti o facem. Dar pana cand?
Pana nu demult incercam sa ma scuz pentru cine sunt, pentru ca am anumite privilegii pe care altii nu le au. Pentru ca eu am primit lucruri care altii poate le merita mai mult decat mine, pentru ca sunt mai norocoasa, mai oportunista si de ce nu, poate mai inteligenta?
M-am saturat sa ma prefac ca totul e oke, cand nu e. M-am saturat sa zambesc cand nu de zambit, doar de dragul altora, de dragul aparentelor.
MA simt ca si cum tocmai as fi facut un dus rece. Credeam ca o data ce cresti si ajungi sa cunosti lume noua, e ca un nou inceput. Noi prieteni, noi colegi, ca ai o a 2a sansa dar nu e asa. Nu mai ai nici o sansa.
Cu cat cresti mai mare, iti dai seama ca defapt viata e ca in liceu: mereu sunt cativa outsiders pe care lumea ii considera freaks; mereu sunt tipele alea fitzoase si bogate gen "mean girls"; mereu is tipii aia prea cool si prea fitzosi care ies cu fete mai mari pt ca cele de varsta lor sunt neinteresante; apoi tipii aia de care is clovni pt restul si mereu fac lumea sa rada;fetele care mereu invata tot zi si noapte si orice le intrebi stiu; fetele care se lasa usor cucerite la petreceri, mai ales dupa un pahar de alcool; baietii care sunt cool daca nu vin la scoala; baietii care stiu info si sunt tocilari ar pe care ii suni cand ti se strica calculatorul; tipele alea enervante super implicate in o mie de chestii si care se cred sefe; tipii aia sportivi care nu au citit o carte in viata lor... si lista poate continua la nesfarsit.
Acuma uita-te in jur. Cati dintre ei nu se regasesc in lista de mai sus?
Intrebarea e, TU CARE ESTI?
'The first post...'
11 years ago